Chestia asta e scrisa pe moment...nu va asteptati sa fie o capodopera...Si totusi, vreau comentarii :D
Cand esti singur, totul pare mai mare, mai voluminos si mult mai...gol. Cand esti singur, totul te copleseste, se napusteste asupra ta... Cand esi singur te simti atat de mic si iti e atat de frig! Te uiti in jur si totul e alb, pufos, sclipeste a puritate...dar cand esti singur, nu este decat alb...
In lumina felinarelor stradale se danseaza permanent. Un dans vesel, in cadere, ce-i incanta pe cei din jur...dar cand esti singur, pentru tine nu sunt decat niste fulgi de nea ce cad indarjiti pt a umple urmele adanci lasate de trecatori in patura alba...
Cand esti singur, lacrimile fierbinti de pe obraji ingheata...pentru ca nu e nimeni sa le stearga inainte sa se transforme in infime monumente de zambet pierdut... Cand esti singur, in urma ta ramane doar un rand de pasi si cararea e mult mai stramta caci nu e nimeni sa mearga langa tine...
Cand esti singur.......ei bine, cand esti singur ai mainile foarte reci- nu e cine sa la stranga si sa le ofere caldura... Cand esti singur, buzele iti sunt uscate si crapate pt ca nu e cine sa alunge cu un sarut frigul ce le macina.... Cand esti singur te simti atat de inutil! Toti cei care te-au lasat in frig iti soptesc ,parca de nicaieri, ca esti abandonat, lipsit de importanta...Si constati ca esti doar tu si umbra ta, ca numai lumina becurilor pe langa care treci merge cu tine...
Cand esti singur e atat de liniste....iti poti auzi pasii nesiguri si greoi inaintand prin zapada ce freamata sub talpi...Iti poti auzi gandurile, dar cel mai rau, temerile, dezamagirile, frustrarile...Te poti vedea asa cum esti si constati ca nu iti place pentru ca...esti doar pe jumatate. Cand esti singur, imaginea ta din linistea launtrica e incompleta...dureros de incompleta...
Cand esti singur continui drumul cu mers marunt si privirea coborata in pamant...Si mergi, mergi dar nu ai nici cea mai vaga idee incotro te indrepti, daca ai sa ajungi undeva...Cand esti singur, nu mai poti auzi rasetele stelutelor de gheata topindu-se pe mainile tale intinse spre cerul ce-si cerne zaharul...
Cand esti singur, 10 minute de asteptare a unui autobuz ti se par 10 ore, un trecator grabit ti se pare o umbra si un claxon enervat se aude ca un murmur undeva departe...Si lasand lumea sa treaca pe langa tine, iti amintesti cum in aceeasi statie de autobuz radeai inconjurat de prietenii tai cei mai buni, cum asteptati autobuzul dupa "cel mai bun film vazut vreodata" (nu ca ati fi fost vre-un pic atenti la film...ati fost impreuna...), cum dardaiati cu paharelele de ciocolata calda in maini....
Cand esti doar tu, singurul lucru pe care reusesti sa il auzi este ecoul vocii tale ce se pierde usor in golul ce-ti apasa gandurile. Din cand in cand, in albul ce-ti acopera privirea, zaresti un zambet cald...dar nu-i decat o iluzie... Si cand ridici ochii de jos privesti orasul ce trece pe langa tine grabit, lasand in urma dare de lumini vii ce se joaca coborand pe asfalt, evaporand-se in aerul rece... e frumos, dar cand cuvinte grele si scene din trecut se insira inaintea ta, nu sunt decat lumini... Nu e decat orasul. Si atat.
