Feeling...

Un strop de ploaie soarbe lumina portocalie a felinarului stradal ce strajuieste pomul batut cu frunze proaspete. O sclipire albastra se zareste printre verdele unit in ploaie - un gand ce razbeste o raza, o soapta, un suspin...
Privirea pierduta in catifeaua acoperita cu plumb cade pe zecile de picuri gemene ce se joaca cu umbrele anemice ale noptii. Pleoapele inchise ale orasului imbratiseaza adanc setea pamantului si ravna cu care cerul isi cerne durerea.
Gandul dinainte isi reflecta un zambet in lacrimile ce apleaca frunzele, stand sa cada, apoi cuprinde privirea in bratele inimii. Pacea pierduta printre crapaturile asfaltului se sparge in cate un latrat ragusit al unui caine obosit... Din cand in cand, printre sforaitul deznadajduit, se strecoara mici suspine din vis de necuvantator. Odata cu linistea razelor portocalii ce strapung golurile dintre crengile copacului, formand cerculete pe pamantul umed, oftatul unui acord final de melodie preferata isi poarta ecoul prin aerul rece, ajungand pe particulele de praf ce leviteaza in cadere...
O soapta veche rasuna in minte, ca un misterios 'Te iubesc' spus de intunericul rasfirat printre garduri, impletit cu puterea unui strigat de nori incarcati. Lumina aurie a felinarului patrunde in oglinda tremuranda a unui ochi de apa... Urme de furie inabusita sa citesc in ochii cerului in timp ce tunetul rabufneste departe, peste cenusiul intunecat din zare....
Stand in ploaie, mi-am lasat sufletul sa se rasfranga in fiecare picatura, am inspirat adanc mirosul de pamant ud, devorand prospetimea si vitalitatea emanata de mana sfanta ce-si intinde fiinta in obscuritatea gradinilor micute, emanand un parfum dulceag de miere... Sentimentul de siguranta isi deschide aripile cuprinzand amintiri oglindite in raurile verzi, strajuite de cupe albe si rosii stranse in ruga de seara, ce curg de-o parte si de alta a trotuarului.
Soapta veche prinde forma, rasunand printre suvitele aruncate in vant, indemnand inima: "Iubeste!"

O ora si jumatate...

Privind floarea ce-i statea inainte, isi auzi suspinul invadand aerul... "Gata, nu-i asa?" Din obisnuinta, mintea ii trmise instantaneu o replica: "Pai nu tu ai vrut?"
Simtea cum se cufunda in lacrimi si doar fiorii flash-urilor din trecut erau mica punte, aproape distrusa, spre realitate. Privind prin paharul din mana, prin lupa sticlei si a apei, apoi mai departe, prin crapaturile invizibile din coltul peretelui, spre nicaieri, isi ineca sufletul in fluviile sarate ce-i scaldau fata. Auzea vocea lui undeva intr-un colt al mintii, simtea respiratia lui curgandu-i in toata fiinta si atingerea inca impregnata pe piele... Simtea in maini bataile inimii lui si in buze gustul placerii.
Cufundata in durere, inchise ochii si aproape lesina. Vru sa se ridice, dar corpul nu o ajuta. Plumbul unui zambet si ironia dintr-o imbratisare i-au poleit simturile, omorandu-le pe rand. Isi culca obrazul pe maini, lasandu-se prada inconstientei...

Floarea dinaintea ei incepu sa se deschida.....

In tacerea starii ei, se vazu stand intr-un loc imbracat in marmura alba, patata cu stropi rosii, inchegati... Pe jos zaceau imprastiate cioburi ce reflectau razele care umpleau incaperea. In mijloc, un piedestal de cristal pe care statea o fiinta stravezie ce se holba la podea.... Mainile ii erau inclestate in poala, printre cutele panzei ce parea sfasiata...
Se apropie de fata, incercand s-o recunoasca... Ajungand in fata ei, ochii tristi inconjurati de cearcane isi ridicara brusc maroul sters, privind in ochii curiosi ce-i brazdau chipul... Apoi ii cobori din nou pe podea...
Facandu-si loc in mintea ei, curiozitatea o impinse sa se miste... Intinse mana incercand sa atinga cu varful degetelor chipul inert... Dar gestul trecu dincolo de obrazul palid al fetei, aceasta ridicand privirea si descoperind curiozitatii adevarata identitate....
Musafira pali... Isi vazu reflexia privind-o... Se vazu pierduta in viitor, vazu rodul straveziu al incapatanarii, al incertitudinii, al ambitiei.... Disperarea si durerea au transformat sufletul intr-o stafie care acum isi privea corpul 'prezent' , fulgerandu-l cu reprosuri de 'prea tarziu'.... Acum, ea vedea in proprii ochi trecutul, isi aminti tot, dorul strecurandu-si veninul prin cotloanele inimii... Il vazu si pe el zambindu-i 'atunci', se vazu si pe ea razand 'apoi', fiecare imagine otravindu-i mintea.
Desprinzandu-si privirea de la ea, isi cobori ochii in pamant si ramase socata la vederea obiectului ce acapara atentia fiintei stravezii... Rama alba era murdarita de amprente rosii, geamul licarea spart, iar poza era rupta in doua... Tabloul lor zacea la picioarele greselilor, arogant dar in acelasi timp umil. Se apleca spre el, auzind ecoul lacrimilor ce se izbeau de sticla crapata... Un zambet sfasiat isi facu loc pe fata musafirei, urmat de un junghi in capul pieptului....

Floarea de pe masa incepu sa se ofileasca usor...

Cu genunchii stransi, privi indelung tabloul. Apoi, controlata de dorul de a-l simti aproape, de regret si dorinta, incerca sa-l ridice. Dar o lumina o obliga sa-si stranga ochii...
Isi ridica fruntea de pe mainile intinse pe masa si privi ceasul... O ora jumatate.....Paharul gol statea intins, eliberand apa pe marginea mesei.....
Ochii i se orientara drept... ultimele patru minute au fost picatura ce-a dat pe-afara.....

Floarea din fata ei s-a ofilit...

Guess...

O fereastra deschisa spre mare, un val ce imbratiseaza o stanca, o bataie de aripa alba, un cantec pierdut in rasarit, o dorinta ascunsa intr-o scoica... Pe o insula in mijlocul oceanului- o corabie naufrgiata, un catarg cu varful in soare, o comoara ingropata prea adanc, un sirag de perle negre...

Intr-un sat micut de campie, o poarta din lemn proaspat vopsita, o livada, un cires aplecat de roade, o serpuire de apa, o ulita umpluta de soare, o ploaie de vara, o julitura la genunchi...

Pe prispa calda - o pisica lenesa, o frunza da vita ofilita, o foaie mototolita in gramada de scrisori renegate, un ciripit de randunica...

In gradina - o masa intainsa, o paine calda infasurata intr-un prosop alb, un borcan de compot rece din visine acre...

In capul ulitei, un plans de copil, un scancet de caine pierdut, o lacrima in ochii batrani unei bunici, un tipat de dor, un genunchi plecat in rugaciune...

Intr-o cearta, o palma peste obraz, o privire taioasa, incapatanarea din expresia adolescentina, aroganta dintr-o replica, aciditatea unei obraznicii, nesimtirea dintr-un gest, ura de pe buze... Mai mult, dezamagirea unui prieten, nonsalata ce calca in picioare pretentii si asteptari...

Pe o banca goala, intr-un parc uitat, sub o salcie batrana cu frunzele unite in ploaie - un strop de apa sorbit de crapaturile lemnului vechi, o floare uitata pe un colt, doua litere scrijelite incadrate intr-o inimioara stramba, o soapta de adio sparta in sunetul picaturilor ce biciuiesc pamantul...

Sub luna plina, o fuga de fata tanara, atingerea ierbii umede pe talpile goale, un zambet scaldat in raze palide, o sticlire de ochi pironiti la cer, o pereche de sandale aruncate langa poarta, un copac inalt batut cu argint, umbra lui pe un caiet deschis, o urma anemica de creion in palidul foii, rotunjimi calde de cuvinte parfumate cu pajisti intinse, un fosnet de padura atipita....

Pe podul ce trece peste un firicel timid de apa, un sarut... o imbratisare scurta, o privire aruncata inapoi, dorul ce deja isi face loc in inima.... Pe un trup micut - un pulover negru, pufos, intr-o seara trista- cea mai lejera haina si intimitatea unei camere slab luminate.

Pentru un trecator- o ispita, pentru o trecatoare- un motiv de invidie, pe strada- un suflet pierdut, in viata- o simpla fata... Pentru el- viata insasi, pentru ea- cea mai apropiata, pentru familie- copil problema, pentru prieteni- claxonul, pentru necunoscuti- soprana!

Pentru mine, o nimeni... Pentru tine, insa, cea mai mare provocare! O placi, asa-i? Hai, n-ai cum sa spui "nu"; stiu deja ce gandesti! Ma privesti intrebator.... Totusi ochii tai spun ca m-ai recunoscut. Ma bucur!

Acum.... Iubeste-ma daca indraznesti!!!