O ora si jumatate...

Privind floarea ce-i statea inainte, isi auzi suspinul invadand aerul... "Gata, nu-i asa?" Din obisnuinta, mintea ii trmise instantaneu o replica: "Pai nu tu ai vrut?"
Simtea cum se cufunda in lacrimi si doar fiorii flash-urilor din trecut erau mica punte, aproape distrusa, spre realitate. Privind prin paharul din mana, prin lupa sticlei si a apei, apoi mai departe, prin crapaturile invizibile din coltul peretelui, spre nicaieri, isi ineca sufletul in fluviile sarate ce-i scaldau fata. Auzea vocea lui undeva intr-un colt al mintii, simtea respiratia lui curgandu-i in toata fiinta si atingerea inca impregnata pe piele... Simtea in maini bataile inimii lui si in buze gustul placerii.
Cufundata in durere, inchise ochii si aproape lesina. Vru sa se ridice, dar corpul nu o ajuta. Plumbul unui zambet si ironia dintr-o imbratisare i-au poleit simturile, omorandu-le pe rand. Isi culca obrazul pe maini, lasandu-se prada inconstientei...

Floarea dinaintea ei incepu sa se deschida.....

In tacerea starii ei, se vazu stand intr-un loc imbracat in marmura alba, patata cu stropi rosii, inchegati... Pe jos zaceau imprastiate cioburi ce reflectau razele care umpleau incaperea. In mijloc, un piedestal de cristal pe care statea o fiinta stravezie ce se holba la podea.... Mainile ii erau inclestate in poala, printre cutele panzei ce parea sfasiata...
Se apropie de fata, incercand s-o recunoasca... Ajungand in fata ei, ochii tristi inconjurati de cearcane isi ridicara brusc maroul sters, privind in ochii curiosi ce-i brazdau chipul... Apoi ii cobori din nou pe podea...
Facandu-si loc in mintea ei, curiozitatea o impinse sa se miste... Intinse mana incercand sa atinga cu varful degetelor chipul inert... Dar gestul trecu dincolo de obrazul palid al fetei, aceasta ridicand privirea si descoperind curiozitatii adevarata identitate....
Musafira pali... Isi vazu reflexia privind-o... Se vazu pierduta in viitor, vazu rodul straveziu al incapatanarii, al incertitudinii, al ambitiei.... Disperarea si durerea au transformat sufletul intr-o stafie care acum isi privea corpul 'prezent' , fulgerandu-l cu reprosuri de 'prea tarziu'.... Acum, ea vedea in proprii ochi trecutul, isi aminti tot, dorul strecurandu-si veninul prin cotloanele inimii... Il vazu si pe el zambindu-i 'atunci', se vazu si pe ea razand 'apoi', fiecare imagine otravindu-i mintea.
Desprinzandu-si privirea de la ea, isi cobori ochii in pamant si ramase socata la vederea obiectului ce acapara atentia fiintei stravezii... Rama alba era murdarita de amprente rosii, geamul licarea spart, iar poza era rupta in doua... Tabloul lor zacea la picioarele greselilor, arogant dar in acelasi timp umil. Se apleca spre el, auzind ecoul lacrimilor ce se izbeau de sticla crapata... Un zambet sfasiat isi facu loc pe fata musafirei, urmat de un junghi in capul pieptului....

Floarea de pe masa incepu sa se ofileasca usor...

Cu genunchii stransi, privi indelung tabloul. Apoi, controlata de dorul de a-l simti aproape, de regret si dorinta, incerca sa-l ridice. Dar o lumina o obliga sa-si stranga ochii...
Isi ridica fruntea de pe mainile intinse pe masa si privi ceasul... O ora jumatate.....Paharul gol statea intins, eliberand apa pe marginea mesei.....
Ochii i se orientara drept... ultimele patru minute au fost picatura ce-a dat pe-afara.....

Floarea din fata ei s-a ofilit...