Ieri... Azi.... Maine.... Niciodata!

Ieri... Ieri plangeam... intr-o cutiuta mica de hartie; desenam cu carbune peretii interiori, manjundu-i cu amintiri... Ieri... Ieri priveam o gara, un peron, un tren, o multime - pt o secunda. Ieri, purtata de acordurile unei melodii, incercam sa uit fantoma unui ecou si intr-o inutila, disperata licarire de speranta am lasat rosul crud al unor emotii naive sa-mi murdareasca obrajii...
Ieri priveam dezorientata, cautand cu disperare raspunsuri in orice gest, orice sunet. Ieri...ieri inchideam ochii si te simtem langa mine - o impresie copilareasca, ratacita printre evocari aproape in ceata... Ieri credeam ca timpul se poate intoarce pt cei care cred, ieri credeam ca daca intorc capul vei fi in spatele meu...
Ieri... Ieri imi doream, ieri credeam ca inca se poate... ieri m-am vazut din nou tinuta in brate intr-un musuroi de sflete grabite, linistita de o soapta dulce-amaruie... Ieri am murit inecata in densitatea unei secunde...

Azi...azi am invatat sa merg legata la ochi, la gura si de maini... Azi am invatat sa tac dar totusi sa spun totul.... Am invatat sa privesc cu ochii inchisi si sa ajung totusi la culoarea altor ochi...
Azi am invatat sa mangai, chiar daca am mainile legate la spate... Azi am avut portile inchise, legate cu zeci de lanturi stranse de lacate din fier, ferecate cu sute de incuietori ce-si cunosc alinarea intr-o singura atingere...
Azi am aruncat o strangere de mana in vadul unui zambet, un "data viitoare" incoronat de "ne vedem" in marea seaca a uitarii... Azi am invatat sa ascult clopotul ce-si zbate sunetul mort in turla pe-unde trece o soapta slaba, lina ca 'lunecarea unei gene...
Azi n-am mai intros capul... Si chiar azi, cand am refuzat pt totdeauna sa ma mai uit inapoi...ai fost acolo! Ti-am simtit asteptarea... Azi, cand s-a terminat, deabia azi, ai fost cel mai aproape...

Maine...maine voi ridica ochii. Maine poate vom vorbi... Maine voi pasi inainte, maine o iau de la capat...
Si totusi, in "maine" ramane umbra unui "data viitoare" intarit de "ne vedem". Maine, chiar daca e soare, un colt de suflet va fi umbrit de ecoul unui mic puf soptit la despartire... Si chiar daca pe fata va rasari un zambet, tu vei stii bine cate se ascund in spatele lui...
Maine... Maine poate voi uita bataile inimii ce pt 5 minute mi-au oferit caldura... Maine nu voi mai avea parfumul acela imprimat pe suvitele din partea dreapta, si poate maine acea imbratisare nu va mai rascoli sufletul.
Maine voi fi deja departe, pt ca unul din noi trebuie sa plece - si stii bine ca te iubesc enorm... Te iubesc suficient cat sa te las sa-ti urmezi calea... Stii ca vreau sa mergi inainte, asa ca maine nu voi mai fi aici.. Maine ma imbrac din nou cu ceea ce inseamna eu, si oricat de mult ar incerca vara sa-mi fure din nou hainele, nu voi mai lasa niciodata caldura aparenta sa mi le ascunda si sa se joace cu sufletul meu...
Maine... Maine va fi "Punct" si poate un timid "de la capat"....

Dar niciodata....niciodata nu voi reusi sa arunc la gunoi acel..."Tu"....