Pentru voi...

Poate nu o sa va placa ce am scris aici...Poate nu sunteti de acord cu mai nimic din ce-am debitat.. Poate unii chiar v-ati regasit intre randurile mele... Oricum ar fi, am vrut doar sa astern o frimitura de imaginatie pe o pagina virtuala.. Sper ca macar atata lucru sa se inteleaga si sa fie luat ca atare:).



3 mai 2010

Guess...

O fereastra deschisa spre mare, un val ce imbratiseaza o stanca, o bataie de aripa alba, un cantec pierdut in rasarit, o dorinta ascunsa intr-o scoica... Pe o insula in mijlocul oceanului- o corabie naufrgiata, un catarg cu varful in soare, o comoara ingropata prea adanc, un sirag de perle negre...

Intr-un sat micut de campie, o poarta din lemn proaspat vopsita, o livada, un cires aplecat de roade, o serpuire de apa, o ulita umpluta de soare, o ploaie de vara, o julitura la genunchi...

Pe prispa calda - o pisica lenesa, o frunza da vita ofilita, o foaie mototolita in gramada de scrisori renegate, un ciripit de randunica...

In gradina - o masa intainsa, o paine calda infasurata intr-un prosop alb, un borcan de compot rece din visine acre...

In capul ulitei, un plans de copil, un scancet de caine pierdut, o lacrima in ochii batrani unei bunici, un tipat de dor, un genunchi plecat in rugaciune...

Intr-o cearta, o palma peste obraz, o privire taioasa, incapatanarea din expresia adolescentina, aroganta dintr-o replica, aciditatea unei obraznicii, nesimtirea dintr-un gest, ura de pe buze... Mai mult, dezamagirea unui prieten, nonsalata ce calca in picioare pretentii si asteptari...

Pe o banca goala, intr-un parc uitat, sub o salcie batrana cu frunzele unite in ploaie - un strop de apa sorbit de crapaturile lemnului vechi, o floare uitata pe un colt, doua litere scrijelite incadrate intr-o inimioara stramba, o soapta de adio sparta in sunetul picaturilor ce biciuiesc pamantul...

Sub luna plina, o fuga de fata tanara, atingerea ierbii umede pe talpile goale, un zambet scaldat in raze palide, o sticlire de ochi pironiti la cer, o pereche de sandale aruncate langa poarta, un copac inalt batut cu argint, umbra lui pe un caiet deschis, o urma anemica de creion in palidul foii, rotunjimi calde de cuvinte parfumate cu pajisti intinse, un fosnet de padura atipita....

Pe podul ce trece peste un firicel timid de apa, un sarut... o imbratisare scurta, o privire aruncata inapoi, dorul ce deja isi face loc in inima.... Pe un trup micut - un pulover negru, pufos, intr-o seara trista- cea mai lejera haina si intimitatea unei camere slab luminate.

Pentru un trecator- o ispita, pentru o trecatoare- un motiv de invidie, pe strada- un suflet pierdut, in viata- o simpla fata... Pentru el- viata insasi, pentru ea- cea mai apropiata, pentru familie- copil problema, pentru prieteni- claxonul, pentru necunoscuti- soprana!

Pentru mine, o nimeni... Pentru tine, insa, cea mai mare provocare! O placi, asa-i? Hai, n-ai cum sa spui "nu"; stiu deja ce gandesti! Ma privesti intrebator.... Totusi ochii tai spun ca m-ai recunoscut. Ma bucur!

Acum.... Iubeste-ma daca indraznesti!!!

2 comentarii:

  1. superba...imi place foarte mult opera ta....:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Din suflet? Really? How about being real! Just once... Let's leave the poetry and the "Turkish Delight" out of it and see what's left...

    RăspundețiȘtergere